Experienta Erasmus
Ma numesc Mihai si am participat la programul Socrates-Erasmus.
Un pic mai sigur pe mine, cu dorinta de a cunoaste oameni din diferite tari si culturi si ideea de a vedea alte tari m-au facut sa merg mai departe. Tara pe care am ales-o a fost Franta, pentru ca mi s-a parut interesanta( in realitate orice tara merita vizitata). Nu cunosteam foarte bine limba, dar am facut niste cursuri de franceza, pentru a-mi reaminti ce invatasem prin liceu.
Dupa sarbatorile de iarna se apropia ziua plecarii, aveam in acelasi timp griji despre cum o sa fie acolo dar eram si nerabdator sa ajung acolo.Intr-un final ajung la aeroport si iau avionul spre Franta.
Cand am ajuns acolo eram putin dezorientat, vazandu-i pe toti vorbind franceza sau unii dintre ei putin engleza.S-a dovedit un pic dificil in ceea ce priveste comunicarea ( francezii in general vorbesc doar franceza, mai rar intalniti pe cineva care vorbeste limba engleza). Cunoscand un pic de franceza si avand si numarul directorului de relatii internationale de acolo am reusit sa ajung la destinatie, in Amiens. Am ajuns acolo la ora 23:23, si spre surprinderea mea era un student care ma astepta acolo in statia de tren, lucru care mi-a facut o parere foarte buna despre acesti oamenii. Ajung in apartament si deja ma imprietenisem cu colegul care locuia acolo, insa el terminase semestrul si se pregatea sa plece.
Zilele urmatoare ma duc la universitate cu el sa cunosc oamenii de acolo si in special persoanele care lucrau in biroul de relatii internationale.
Toti de acolo erau prietenosi si ma ajutau cu tot ce aveam nevoie, am aflat de la ei ca mai este o fata din Romania, ceea ce m-a facut un pic mai increzator.
Dupa ce mi-au explicat unde locuieste m-am dus la ea sa o cunosc(cum orasul era mic nu era greu sa te descurci). Ajuns acolo nu ma asteptam sa gasesc o fata atat de prietenoasa, ca si colegele ei de apartament care erau din Finlanda si respectiv Italia.
Eram acolo de cateva zile si deja imi facusem cativa prieteni si inca descopeream lucruri noi.
A urmat o perioada de adaptare in care am aflat ca unii dintre studenti sunt din primul semestru si ca urmau sa plece. Apoi au venit studentii care urmau sa stea pe al doilea semestru. Primul venit a fost colegul meu de apartament( un student din SUA) o persoana pe care nu o pot descrie in cuvinte, foarte prietenos si doritor (la fel ca mine) sa cunoasca alti oameni din diferite tari.
Apoi au urmat si ceilalti: doua fete din Irlanda, o fata din Finlanda (alta decat cea mentionata mai sus), o fata din SUA si o fata din Olanda. Mai erau si cateva fete care au ramas si pentru al doilea semestru dintre care doua erau din Germania si doua din Grecia. Mai tarziu au mai venit alte doua fete din Polonia, familia Erasmus era completa.
Au inceput cursurile care mi s-au parut fascinante pentru ca aveam profesori din diferite tari.Participam cu totii la petreceri, unde ne consolidam relatia de prietenie si ne cunoasteam mai bine.
Pot sa spun ca am cunoscut oameni deosebiti printre cei care lucrau la universitate, dar si printre studentii francezi care erau extraordinari. De asemenea datorita faptului ca imi petreceam cea mai mare parte din timp cu studentii francezi mi-am imbunatatit cunostintele de limba franceza.
“Ne-am dus straini si ne-am intors prieteni”, cred ca aceasta afirmatie caracterizeaza cel mai bine experienta traita acolo. In cinci luni mi-am facut mai multi prieteni decat am in Romania, prieteni de care imi voi aminti toata viata si cu care mai tin legatura si astazi.
Este o experienta unica in viata si chiar am ajuns sa cred ca este cea mai frumoasa perioada din viata mea, si din a oricarei persoane care participa sau a participat la acest program. Legaturile pe care le faci cu acesti oameni sunt mai mult decat o simpla prietenie, sunt o familie, familia Erasmus. Nu imi vine sa cred cat de nehotarat eram cand am plecat. Daca cineva mi-ar mai oferi o sansa asemanatoare, as pleca fara ezitare pentru ca asta este o experienta pe care mi-o voi aminti toata viata, si de care toata lumea ar trebui sa aiba parte.
Pot sa zic ca am invatat foarte multe in aceste cinci luni cat am fost plecat, m-am schimbat foarte mult si am aflat ca pot sa ma descurc singur intr-o tara straina.
“Ne-am dus straini si ne-am intors prieteni”
